Fonduri europene pentru despagubirea fermierilor romani. Un vis posibil sa prinda viata in 2014
Categorie : Actualitate | Data : 18-09-2012
Fermierii romani vor putea sa primeasca, din 2014, fonduri europene pentru daunele provocate de calamitati. Deasemenenea, ei vor putea sa fie finantati de UE si pentru conectarea la structura de irigatii, conform declaratiilor lui Dacian Ciolos, Comisarul European pentru Agricultura.
Acesta a mai mentionat ca este nevoie sa se creeze un cadru legislativ adecvat, care sa permita crearea unor fonduri de stat sau mixte, cu participarea producatorilor si asiguratorilor privati. Doar asa banii europeni pot fi redirectionati catre platile asiguratorii ale culturilor calamitate.
"Cred ca, daca ar fi gandita, anul acesta pana anul viitor, o legislatie, probabil si inspirandu-se din exemple pozitive mai ales din tari din sudul UE unde apar destul de des astfel de situatii de seceta sau de inundatii, ca Portugalia, Spania, Franta, Italia, s-ar putea gandi un sistem care sa presupuna un fond creat de stat sau un fond mixt, inclusiv cu participarea producatorilor agricoli si a firmelor de asigurare care iau prime de asigurare si, in astfel de situatii, practic acum nu acopera nimic",a declarat Dacian CIOLOS.
El a mai aratat ca lipsa unei legi in acest domeniu la costuri mai mari decat ar presupune infiintarea unei astfel de legi.
"Legat de sistemul de asigurare contra calamitatilor, intr-adevar cred ca lipsa unei legi care sa inlocuiasca Legea 381 este un punct slab si cred chiar ca poate sa coste bugetul de stat mult mai mult decat l-ar costa daca ar exista o legislatie in perspectiva asta. Nu stiu daca o sa curga din 2014 cu bani, dar cu siguranta se vor finanta astfel de fonduri mutuale sau constituite de stat sau mixte care sa compenseze astfel de pierderi in situatii de calamitate, situatii in care asigurarile private nu compenseaza",a argumentat comisarul european.
Legea 381/2002 permitea despagubirea pagubelor provocate de calamitatile naturale in agricultura, dar a fost abrogata. Conform prevederilor acestei legi, statul despagubea producatorii agricoli atat pentru pierderile calitative, cat si pentru cele cantivative de recolte, produse printr-o manifestare distructiva a unor fenomene naturale.
Despagubirile erau oferite doar pentru daune care depaseau 30% din productie, nivelul maxim al despagubirilor fiind de 70% din cheltuielile efectuate pana la data producerii fenomenului si se acordau doar pentru culturile asigurate facultative.
Pentru cresterea animalelor, despagubirea putea ajunge la maxim 80% din valoarea de asigurare, din care se scadea valoarea subproduselor rezultate, care puteau fi valorificate.
